CAPÍTULO 1
En este capítulo se nos presenta a Alonso Quijana como un hombre no excesivamente rico, incluso se podría decir que era más bien pobre.
También se nos da la edad de este peculiar personaje (50 años) y de su peculiar ama de llaves que pasaba de los 40. Este buen hombre tenía era de complexión recia, madrugador y gran aficionado a la caza. Este peculiar personaje era gran amante de las novelas de caballería y tenía como escritor favorito a Feliciano de Silva. Tal fue la obsesión por estos libros de caballería que decidió convertirse en caballero. Para llevar a cabo esta extraña aventura tuvo que coger y limpiar las armas de sus bisabuelos.
Para poder convertirse en un buen caballero necesitaba las siguientes cosas:
-un nombre para él mismo, pues todo caballero que se precie tenía un nombre apropiado para tal faena. Decidió ponerse como nombre Don Quijote de la Mancha, idea que sacó de Amadís de Gaula.
-un nombre para su caballo, al cual puso como nombre Rocinante, ya que el pobre caballo no se encontraba en su mejor momento.
-una mujer a la cual dedicarle todos sus triunfos y glorias, ya que en aquellos tiempos un caballero no podía comportarse como tal si no tenía una dama a la que dedicarle sus triunfos.
CAPÍTULO 2...
Virusi informatici - referat
Virusul Storm, cel mai periculos in august
Virusul Storm (troianul Peed) s-a clasificat pe primul loc în luna august cu 24,7% din totalul amenintarilor informatice, majoritatea venite prin email, pe locul doi fiind virusul Exploit.Win32.WMF, potrivit unui comunicat al BitDefender, divizia de securitate a Softwin.Binecunoscutul exploit de fisiere WMF care a iesit la suprafata la sfârsitul anului 2005 ocupa pozitia doi în topul BitDefender cu 21,5% din detectiile totale.
Detalii aici...
Amenintarile informatice devin tot mai sofisticate
Amenintarile informatice devin din ce in ce mai sofisticate iar utilizatorii de computere si internet sunt vizati tot mai frecvent de atacuri al caror scop final este obtinerea de fonduri financiare, se arata intr-o analiza intocmita de producatorul mondial de solutii de securitate Trend Micro. Analiza include tendintele manifestate in acest domeniu in primele sase luni ale anului si a fost realizata pe baza informatiilor stranse de companie din intreaga lume.Conform Trend Micro, in primul semestru al acestui an amenintarile web au manifestat o evolutie exploziva in timp ce atacurile desfasurate prin mesageria electronica si-au mentinut cresterea constanta. Extrem de importanta este tendinta de automatizare a diferitelor tipuri de amenintari web care se manifesta din ce in ce mai puternic in mediul cibernetic. in acelasi timp, specialistii de la Trend Micro mai atrag atentia asupra proliferarii atacurilor directionate (asupra unor anumite grupuri tinta de utilizatori sau in regiuni geografice bine determinate). Toate acestea, cumulate cu tehnici combinate de atac, permit autorilor de amenintari informatice sa obtina bani cat mai repede, cu eforturi cat mai mici.
Detalii aici...
Virusul Storm (troianul Peed) s-a clasificat pe primul loc în luna august cu 24,7% din totalul amenintarilor informatice, majoritatea venite prin email, pe locul doi fiind virusul Exploit.Win32.WMF, potrivit unui comunicat al BitDefender, divizia de securitate a Softwin.Binecunoscutul exploit de fisiere WMF care a iesit la suprafata la sfârsitul anului 2005 ocupa pozitia doi în topul BitDefender cu 21,5% din detectiile totale.
Detalii aici...
Amenintarile informatice devin tot mai sofisticate
Amenintarile informatice devin din ce in ce mai sofisticate iar utilizatorii de computere si internet sunt vizati tot mai frecvent de atacuri al caror scop final este obtinerea de fonduri financiare, se arata intr-o analiza intocmita de producatorul mondial de solutii de securitate Trend Micro. Analiza include tendintele manifestate in acest domeniu in primele sase luni ale anului si a fost realizata pe baza informatiilor stranse de companie din intreaga lume.Conform Trend Micro, in primul semestru al acestui an amenintarile web au manifestat o evolutie exploziva in timp ce atacurile desfasurate prin mesageria electronica si-au mentinut cresterea constanta. Extrem de importanta este tendinta de automatizare a diferitelor tipuri de amenintari web care se manifesta din ce in ce mai puternic in mediul cibernetic. in acelasi timp, specialistii de la Trend Micro mai atrag atentia asupra proliferarii atacurilor directionate (asupra unor anumite grupuri tinta de utilizatori sau in regiuni geografice bine determinate). Toate acestea, cumulate cu tehnici combinate de atac, permit autorilor de amenintari informatice sa obtina bani cat mai repede, cu eforturi cat mai mici.
Detalii aici...
Ion Creanga - Harap Alb
În realizarea povestilor sale, Ion Creangã porneste de la modele populare, caracterizînd teme de circulaþie universalã cu o vechime uneori miticã. Cercetãtorii operei scriitorului romãn au gãsit asemãnãri între "Capra cu trei iezi" si un motiv din fabulele lui La Fontaine, între "Soacra cu trei nurori" si un basm armean, între "Punguþa cu doi bani", si unele povestiri indiene, sau între "Povestea lui Harap-Alb" si "Omul fãrã barbã" al lui Emile Legrand, fãrã sã fie vorba de o influenþã directã asupra lui Creangã, care n-avea cum sã cunoascã toate aceste scrieri. În creatia lui sînt si alte motive care apar în spaþii culturale foarte depãrtate: motivul cãlãtoriei, al încercãrii puterii, al animalelor recunoscãtoare si al tovarãsilor devotati, motivul apei vii si al apei moarte etc. Harap-Alb în slujba Spînului aminteste de Heracles; sclavul lui Euristen, si de muncile lui, iar trimiterea eroului peste mãri si tãri si însotirea lui cu fapturi nãzdrãvane seamãnã cu expediþia lui Iason dupã lâna de aur din Colhida. Existenþa acestor teme si motive la Creangã a fost determinatã de faptul cã izvorul principal al povestilor sale este folclorul romãnesc, unde ele circulã asa cum circulã în povestile tuturor popoarelor. Influenþa folcloricã este însã mai largã si nu se reduce doar la prelucrarea nucleelor narative universale. Ion Creangã valorificã si alte elemente, care conferã povestilor un caracter specific, popular-romnânesc.
Citeste mai multe despre Harap ALB
Fara indoiala o capodopera, “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.
Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.
Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.
Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.
Referat despre Ion Creanga si Harap Alb
Apare in anul 1877, fiind considerat un mic roman fantastic, apropiat de unii exegeti de bidungramul german, adica o carte de maturizare a unui tanar pus in situatia de a infrange greutatile vietii. Este evidenta schema clasica a basmului popular, in care binele invinge raul, dupa multe si grele incercari. De factura folclorica sunt de asemenea, motivele narative tipice: calatoria, inzestrarea cu unelte si instrumente magice (hainele, armele si calul curajos, pe care le dobandeste eroul), viclesugul (Spanul isi inseala victima), incercarile grele (trecute de erou), demascarea falsului erou, pedeapsa, casatoria; personajele (imparati, uriasi); ajutoarele (calul nazdravan, Sf. Duminica, uriasii); elemente magice (apa vie, apa moarta); limbajul oral, cu expresii si formule caracteristice. Ca in orice poveste, se ciocnesc fortele binelui si ale raului, acesta din urma fiind invinse.
Referat despre Harap Alb si Imparatul Rosu
Citeste mai multe despre Harap ALB
Fara indoiala o capodopera, “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.
Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.
Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.
Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.
Referat despre Ion Creanga si Harap Alb
Apare in anul 1877, fiind considerat un mic roman fantastic, apropiat de unii exegeti de bidungramul german, adica o carte de maturizare a unui tanar pus in situatia de a infrange greutatile vietii. Este evidenta schema clasica a basmului popular, in care binele invinge raul, dupa multe si grele incercari. De factura folclorica sunt de asemenea, motivele narative tipice: calatoria, inzestrarea cu unelte si instrumente magice (hainele, armele si calul curajos, pe care le dobandeste eroul), viclesugul (Spanul isi inseala victima), incercarile grele (trecute de erou), demascarea falsului erou, pedeapsa, casatoria; personajele (imparati, uriasi); ajutoarele (calul nazdravan, Sf. Duminica, uriasii); elemente magice (apa vie, apa moarta); limbajul oral, cu expresii si formule caracteristice. Ca in orice poveste, se ciocnesc fortele binelui si ale raului, acesta din urma fiind invinse.
Referat despre Harap Alb si Imparatul Rosu
Mihail Sadoveanu - Hanul Ancutei
Hanul Ancutei-topos central in lumea sadoveniana
“Hanul , ca motiv literar , nu este o descoperire a lui Sadoveanu.Prin recurenta insa, prin semnificatii si prin functii , hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu.”
Hanul este topos central in lumeasadoveniana , fiind locul unde se afla si se depoziteaza “toate povestile care se aud din om in om” Fiecare dintre povestitorii de la han , spun povesti din tineretea lor, povesti care au avut loc la han.Acestea ii dau un caracter mitic, evidentiindu-i vechimea si continuitatea.Timpul se transforma in spatiu , iar spatiul hanului , fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare.Are deasemenea o dubla natura, reala si mitica; ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane, iar noaptea se inchid, definind un spatiu intors asupra lui insusi, ca un taram al imaginatiei.
Spre desebire de alte hanuri, hanul sadovenian se constituie treptat intr-un spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume , un univers si o istorie, cu toate credintele traditiile , superstitiile si eresurile lor, cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga.
Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti, un univers al istorisirilor frumoase fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni.Toti oaspetii hanului sunt prieteni, povestindu-si viata si inpartasindu-si secretele intr-un cadru intim. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor , constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”, povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane.
Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita, creeand astfel emulatia , pentru ca mai apoi , si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace: vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii.Ceremonialul e ritualic, bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti .Ei traiesc la modul Canaanului, ospatand numai cu carne fripta si band vin , insa dupa o randuiala care cere initiere.(George Calinescu).Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun.
Mai toate istorisirile spuse la han sunt apreciate de catre ascultatori din doua puncte de vedere:al intamplarii povestite , in sine, si a modului cum este istorisita intamplarea.Comisul Ionita promite sa spuna ceva” cu mult mai minunat si mai infricosat”. De fapt , preocuparea pentru felul “spunerii” precede istorisirea si dispare ca intentie constienta in momentul in care povestea incepe.Frumusetea istorisirilor se datoreaza exclusiv harului innascut al povestitorilor.Trezirea interesului ascultatorilor se face involuntar .O afirmatie intamplatoare in sirul altora starneste curiozitatea ascultatorilor.
Un alt de aspect specific hanului sunt caracterele acestuia: deschis , fiind la rascruce de drumuri, imtamplari , destine; inchis:”nu era han era cetate... porti ferecate, ziduri groase..”
Sadoveanu nu scrie despre o lume , el creeaza o lume ...transfera mancarea bautura , petrecerea intru poveste- cu ceremonialul lor cu tot- asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli , saraci, lucratori cu bratele.”(Nicolae Manolescu)
O prima figura centrala , in toate povestirile pe tema hanului este cea a stapanului locului, hangita , in cazul lui Sadoveanu.Ea este adevaratul spirit viu al hanului.”Toate ale lumii” s-au daramat, au trecut...a ramas insa neschimbat hanul.Si neschimbata a ramas si hangita, Ancuta.Cealalta Ancuta , cea de demult , a ramas vie in amintirea celor care au cunoscut-o:comisul Ionita , mos Leonte,Neculai Isac,Ienache coropcarul.In doua din intamplarile istorisite “Balaurul “ si “Cealalta Ancuta”, descoperim un portret dinamic al hangitei de demult.Celelalte linii ale Ancutei batrane sunt “trase” prin comparatie cu Ancuta cea tanara:”Iar Ancuta cea tanara,tot ca ma-sa de sprancenata si de vicleana, umbla ca un spiridus incolo si-ncoace, rumena la obraji , cu catrinta-n brau si cu manicile suflecate:impartea vin si mancaruri , rasete si vorbe bune.” Firea Ancutei de altadata a fost transmisa celei tinere cu toata zestrea ei de gesturi si reactii , de impulsuri si trairi.Semnificativ este faptul ca in imprejurari oarecum similare, peste timp, cele doua Ancute se gasesc in aceeasi postura si reactioneaza absolut la fel. Ca si mama sa , Ancuta cea tanara are rolul de a intretine” petrecerea”.Ea este singura care aude unele istorisiri a doua oara(doar intamplarea cu Duca-Voda mai este stiuta de matusa Salomia), asigurand o “legatura” a acestora.
In felul acesta , cele noua povestiri se dovedesc puternic si multiplu corelate, constituind o opera unitara si unica in literatura romana.
<<“ Hanu Ancutei “ este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare.Formal scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote , in sine foarte indiferente. >>(George Calinescu)
“Hanul , ca motiv literar , nu este o descoperire a lui Sadoveanu.Prin recurenta insa, prin semnificatii si prin functii , hanul devine o tema literara doar odata cu Sadoveanu.”
Hanul este topos central in lumeasadoveniana , fiind locul unde se afla si se depoziteaza “toate povestile care se aud din om in om” Fiecare dintre povestitorii de la han , spun povesti din tineretea lor, povesti care au avut loc la han.Acestea ii dau un caracter mitic, evidentiindu-i vechimea si continuitatea.Timpul se transforma in spatiu , iar spatiul hanului , fiind mitic cum e si timpul se caracterizeaza prin repetare.Are deasemenea o dubla natura, reala si mitica; ziua portile se deschid spre drumuri si existente umane, iar noaptea se inchid, definind un spatiu intors asupra lui insusi, ca un taram al imaginatiei.
Spre desebire de alte hanuri, hanul sadovenian se constituie treptat intr-un spatiu cu totul aparte care inchide in sine o lume , un univers si o istorie, cu toate credintele traditiile , superstitiile si eresurile lor, cu toate framantarile si valurile care au bantuit o tara intreaga.
Hanul este un teritoriu privilegiat al egalitatii intre oaspeti, un univers al istorisirilor frumoase fiind o ambianta propice comuniunii spirituale intre oameni.Toti oaspetii hanului sunt prieteni, povestindu-si viata si inpartasindu-si secretele intr-un cadru intim. Toate personajele au o deosebita placere a rostirii istorisirilor , constituindu-se un “adevarat cod al rostirii si ascultarii”, povestirea fiind structurata pentru a evidentia sensurile superioare ale raporturilor umane.
Cel care deschide seria povestirilor este comisul Ionita, creeand astfel emulatia , pentru ca mai apoi , si ceilalti sa se straduiasca sa relateze povestiri mai interesante si mai grozave.Actul rememorarii sonore e insotit de “fericirea materiala”(George Calinescu) a ospatului cu vin si carne fripta.Astfel ca sarbatoarea sufeleteasca este si o celebrare a rodului cu nuante dionisiace: vinul ca materie si metafora dezleaga amintirile si pofta confesiunii.Ceremonialul e ritualic, bazat pe repetarea “inclinarii traditionale cu ulcica de vin”.”Esentiala este starea de fericire materiala infaptuita de oaspeti .Ei traiesc la modul Canaanului, ospatand numai cu carne fripta si band vin , insa dupa o randuiala care cere initiere.(George Calinescu).Astfel hanul devine un spatiu al ceremonialului mesei in comun.
Mai toate istorisirile spuse la han sunt apreciate de catre ascultatori din doua puncte de vedere:al intamplarii povestite , in sine, si a modului cum este istorisita intamplarea.Comisul Ionita promite sa spuna ceva” cu mult mai minunat si mai infricosat”. De fapt , preocuparea pentru felul “spunerii” precede istorisirea si dispare ca intentie constienta in momentul in care povestea incepe.Frumusetea istorisirilor se datoreaza exclusiv harului innascut al povestitorilor.Trezirea interesului ascultatorilor se face involuntar .O afirmatie intamplatoare in sirul altora starneste curiozitatea ascultatorilor.
Un alt de aspect specific hanului sunt caracterele acestuia: deschis , fiind la rascruce de drumuri, imtamplari , destine; inchis:”nu era han era cetate... porti ferecate, ziduri groase..”
Sadoveanu nu scrie despre o lume , el creeaza o lume ...transfera mancarea bautura , petrecerea intru poveste- cu ceremonialul lor cu tot- asupra unei lumi compuse in fapt din oameni simpli , saraci, lucratori cu bratele.”(Nicolae Manolescu)
O prima figura centrala , in toate povestirile pe tema hanului este cea a stapanului locului, hangita , in cazul lui Sadoveanu.Ea este adevaratul spirit viu al hanului.”Toate ale lumii” s-au daramat, au trecut...a ramas insa neschimbat hanul.Si neschimbata a ramas si hangita, Ancuta.Cealalta Ancuta , cea de demult , a ramas vie in amintirea celor care au cunoscut-o:comisul Ionita , mos Leonte,Neculai Isac,Ienache coropcarul.In doua din intamplarile istorisite “Balaurul “ si “Cealalta Ancuta”, descoperim un portret dinamic al hangitei de demult.Celelalte linii ale Ancutei batrane sunt “trase” prin comparatie cu Ancuta cea tanara:”Iar Ancuta cea tanara,tot ca ma-sa de sprancenata si de vicleana, umbla ca un spiridus incolo si-ncoace, rumena la obraji , cu catrinta-n brau si cu manicile suflecate:impartea vin si mancaruri , rasete si vorbe bune.” Firea Ancutei de altadata a fost transmisa celei tinere cu toata zestrea ei de gesturi si reactii , de impulsuri si trairi.Semnificativ este faptul ca in imprejurari oarecum similare, peste timp, cele doua Ancute se gasesc in aceeasi postura si reactioneaza absolut la fel. Ca si mama sa , Ancuta cea tanara are rolul de a intretine” petrecerea”.Ea este singura care aude unele istorisiri a doua oara(doar intamplarea cu Duca-Voda mai este stiuta de matusa Salomia), asigurand o “legatura” a acestora.
In felul acesta , cele noua povestiri se dovedesc puternic si multiplu corelate, constituind o opera unitara si unica in literatura romana.
<<“ Hanu Ancutei “ este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare.Formal scrierea e un fel de Decameron in care cativa obisnuiti ai unui han spun anecdote , in sine foarte indiferente. >>(George Calinescu)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)