În realizarea povestilor sale, Ion Creangã porneste de la modele populare, caracterizînd teme de circulaþie universalã cu o vechime uneori miticã. Cercetãtorii operei scriitorului romãn au gãsit asemãnãri între "Capra cu trei iezi" si un motiv din fabulele lui La Fontaine, între "Soacra cu trei nurori" si un basm armean, între "Punguþa cu doi bani", si unele povestiri indiene, sau între "Povestea lui Harap-Alb" si "Omul fãrã barbã" al lui Emile Legrand, fãrã sã fie vorba de o influenþã directã asupra lui Creangã, care n-avea cum sã cunoascã toate aceste scrieri. În creatia lui sînt si alte motive care apar în spaþii culturale foarte depãrtate: motivul cãlãtoriei, al încercãrii puterii, al animalelor recunoscãtoare si al tovarãsilor devotati, motivul apei vii si al apei moarte etc. Harap-Alb în slujba Spînului aminteste de Heracles; sclavul lui Euristen, si de muncile lui, iar trimiterea eroului peste mãri si tãri si însotirea lui cu fapturi nãzdrãvane seamãnã cu expediþia lui Iason dupã lâna de aur din Colhida. Existenþa acestor teme si motive la Creangã a fost determinatã de faptul cã izvorul principal al povestilor sale este folclorul romãnesc, unde ele circulã asa cum circulã în povestile tuturor popoarelor. Influenþa folcloricã este însã mai largã si nu se reduce doar la prelucrarea nucleelor narative universale. Ion Creangã valorificã si alte elemente, care conferã povestilor un caracter specific, popular-romnânesc.
Citeste mai multe despre Harap ALB
Fara indoiala o capodopera, “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice.
Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat.
Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata.
Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata.
Referat despre Ion Creanga si Harap Alb
Apare in anul 1877, fiind considerat un mic roman fantastic, apropiat de unii exegeti de bidungramul german, adica o carte de maturizare a unui tanar pus in situatia de a infrange greutatile vietii. Este evidenta schema clasica a basmului popular, in care binele invinge raul, dupa multe si grele incercari. De factura folclorica sunt de asemenea, motivele narative tipice: calatoria, inzestrarea cu unelte si instrumente magice (hainele, armele si calul curajos, pe care le dobandeste eroul), viclesugul (Spanul isi inseala victima), incercarile grele (trecute de erou), demascarea falsului erou, pedeapsa, casatoria; personajele (imparati, uriasi); ajutoarele (calul nazdravan, Sf. Duminica, uriasii); elemente magice (apa vie, apa moarta); limbajul oral, cu expresii si formule caracteristice. Ca in orice poveste, se ciocnesc fortele binelui si ale raului, acesta din urma fiind invinse.
Referat despre Harap Alb si Imparatul Rosu
